Când mă gândesc la anul 2016 sau la CompetițIAA cu numărul 6 simt că a trecut o veșnicie. Nu pentru că sunt douăsprezece luni distanță, ci pentru că eu nu recunosc propria persoană din acel moment.

Eram în anul II, studentă la Publicitate, nesigură pe mine și pe ceea ce pot. M-am împiedicat într-o zi de anunțul acesta care spunea că se dă startul competiției, iar următoarele zile am stat lipită de ecranul calculatorului și de întrebările din chestionarul de înscriere. Eram foarte nedumerită, nu aveam curajul să particip, echipă nici atât, dar mă ținea prinsă ceva, poate curiozitatea, poate dorința de a încerca. Într-un final, două colege mi-au propus să mă alătur și am pornit la drum. Îmi amintesc totul, prima întâlnire, emoția alegerii unei firme, apoi emoția alegerii unui mentor, entuziasmul, munca, foile întregi de schițe, desenele creative, sesiunile de brainstorming și serile cu fetele din echipă gândind noi modalități de promovare. Îmi amintesc câtă muncă am depus, lucrând la brief-ul celor de la Banca Transilvania, întâlnindu-mă cu ei, iar apoi revizuind totul. Pentru un copil de douăzeci de ani proaspeți, totul a părut atât de real. Eram obișnuită cu proiectele de facultate, unde în majoritatea timpului proiectezi situații imaginare, iar riscurile nu sunt atât de mari. De data aceasta aveam circulația accelerată, îmi doream să fiu mai bună decât ceilalți și mai bună decât o eu de cu o zi înainte. Mai știu respectul cu care urmăream cu privirea membrii IAA YP, era ca un fel de folie peste privire ce strălucea. Încrezătoare sau nu, întotdeauna am avut dorința carierei în mine, iar ei erau cei care au reușit.

Nu am câștigat CompetițIAA, însă cred că cu toții am ieșit învingători. Eu una am fost fericită, am fost mândră de mine. Îmi tot aminteam citatul acela “If at first you don’t succeed, TRY, TRY again”, îmi răsuna în minte și nu puteam să nu zâmbesc (aici au ajutat și prăjiturile, ce-i drept). Am mers acasă în acea seară, mi-am sunat mama, iar apoi m-am pus pe scaunul de la birou și am căutat totul, oportunități, exchange-uri, job-uri.

Puțin mai târziu a urmat primul meu job, mai târziu m-am alăturat echipei IAA YP, mai apoi a venit al doilea job și-ntr-un final, am plecat puțin peste hotare să îmi aprofundez mai mult studiile. La început nu știam de unde vin toate acestea, nu întelegeam ce s-a schimbat. Simțeam doar că m-am urcat într-o mașină cu 150 km/h, iar la cât de mult îmi place adrenalina știam că nu mă pot da jos.

Cursa nu e gata, mai am multe de făcut, dar cred că ceea ce am câștigat în CompetițIAA 6 se numește curaj.

 

Flavia Mocan

Participant CompetițIAA 2016


0 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

'